"Pentru cel care se roaga neincetat lumea intreaga devine biserica"Avva Siluan















marți, 24 august 2010

Despre purtarea crucii...


Cateva cuvinte din cartea Sf Teofan Zavoratul "Despre purtarea CRUCII".Sa va fie de folos!


Crucile exterioare
Va voi spune acum cateva cuvinte despre crucile exterioare. Acestea sunt
cele mai complexe si mai diverse cruci. Ele sunt raspandite pe toate
drumurile noastre si se intalnesc aproape la fiece pas. Aici putem include
supararile, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiati,
necazurile de la serviciu, tot felul de privatiuni si de pagube, neplacerile
familiale, relatiile nefavorabile cu lumea, jignirile, supararile, pierderile si,
in general, soarta pamanteasca, mai mult sau mai putin anevoioasa pentru
fiecare.

De vrei ca aceste cruci sa-ti fie mantuitoare, foloseste-te de ele asa cum le-a randuit Dumnezeu pentru mantuirea omului, in general, si a ta, in particular. De ce a randuit Domnul ca nimeni sa nu se afle pe pamant fara necazuri si stramtorari? Pentru ca omul sa nu uite ca este un exilat, ca sa nu traiasca pe pamant ca un bastinas in patria sa, ci ca un calator si ca un venetic intr-o tara straina si sa caute intoarcerea in adevarata sa patrie.

“Dar de ce mie mi s-a dat mai mult, iar altuia mai putin?” - vei spune. “De
ce pe mine ma stramtoreaza necazurile, iar altuia ii merge bine aproape in
toate? De ce eu ma frang de durere, iar altul se mangaie? Daca aceasta este
soarta tuturor, macar sa se imparta in mod egal fiecaruia, fara exceptii”. Dar
chiar asa se imparte. Uita-te mai bine si vei vedea.

Tie ti-e greu acum, iar altuia i-a fost greu ieri sau ii va fi maine, iar astazi ii ingaduie Domnul sa se odihneasca. De ce te uiti la ceasuri si la zile? Priveste
intreaga viata, de la inceput pana la sfarsit, si vei vedea ca tuturor le este
greu, chiar foarte greu. Gaseste pe unul care sa jubileze de bucurie intreaga
viata! Pana si regii adesea nu dorm noptile din pricina greutatii ce la apasa
inima.

Ti-e greu acum, dar inainte n-ai avut parte de bucurie?! Dumnezeu iti va mai
da si vei vedea si alt zile de bucurie. Rabda, deci! Cerul se va lumina si tie
supra ta. In viata este ca in natura, sunt ba zile intunecoase, ba zile senine. S-
a intamplat vreodata ca un nor de furtuna sa nu treaca?! Si este cineva pe
lume care sa creada ca nu va trece?! Gandeste si tu la fel despre supararea ta
si te vei mangaia de buna nadajduire.

Iti este greu. Dar este, oare, aceasta o intamplare fara motiv? Pleaca-ti cat de
cat capul si adu-ti aminte ca exista Dumnezeu, care se ingrijeste de tine ca
un parinte si nu te scapa din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, nu s-a intamplat
decat cu ingaduinta si cu voia Lui. Nimeni altul decat El ti-a trimis-o. Iar El
stie foarte bine ce, cui si cand sa-i trimita; si cand trimite, trimite spre binele
aceluia care primeste suferinta. Asadar, uita-te in jurul tau si vei vedea, in
nenorocirea care te-a ajuns, planul cel bun al lui Dumnezeu pentru tine.

Va urma..

joi, 19 august 2010

Friday's pictures sau "Ce pot face doua maini dibace"...:)









sunt cateva...din creatiile Taniei Whelan pe care le-am descoperit intamplator pe un site.Motivele sunt florale,combinatii de culori cat mai vii,luminoase care iti da impresia de armonie.Hmm,mi-ar placea si mie sa gasesc niste modele de fete de masa,de perna sau cearsafuri asa frumoase.

sâmbătă, 7 august 2010

Pomenirea Cuvioasei noastre maici Teodora de la Sihla....

Mi-a ajutat Bunul Dumnezeu ca in 2008 sa ajung si eu pentru prima data la schitul Sihla.Nu am sa uit niciodata ospitalitatea parintilor de acolo,linistea ce o simteai in timpul slujbelor,frumusetea acelor locuri binecuvantate de Dumnezeu...de la schit se poate urca spre pestera unde s-a nevoit Cuvioasa Teodora care se afla la maxim 20 de min..Cuvioasa se nevoia foarte mult,bea apa din firisoarele de apa ce se scurgeau printe stanci si manca doar fructe.Acolo,odata ajuns orice om lumesc s-ar intreba cum a putut sa se nevoiasca acolo un suflet...si poate ar intelege astfel ca dragostea de Dumnezeu facea totul ..si poate s-ar simti mustrat de constiinta ca el ,ca om lumesc nu se multumeste cu tot ce ii da Dumnezeu.Sa dam Slava lui Dumnezeu pentru fiecare rasarit de soare care il vedem dimineata si sa ne rugam sfintilor ca ei sa mijloceasca pentru noi inaintea lui Dumnezeu.Sfanta Cuvioasa Teodora,roaga-te pentru noi ,pacatosii acum si in ceasul despartirii sufletului de trup si la Infricosatoarea Judecata.Amin!

Stihuri:

În aceasta zi Sfânta Teodora s-a mutat
La cerescul împarat;
Astazi, Teodora Cuvioasa
Si-a mutat la ceruri casa.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamântul binecuvântat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, în satul Vânatori-Neamt, din binecredinciosi parinti si iubitori de Dumnezeu. Fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduita, a fost casatorita de catre parinti împotriva vointei ei, cu un tânar evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorinta unei vieti cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, la aceasta îndemnând-o si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, a îmbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti-Focsani, iar sotul ei s-a calugarit în Schitul Poiana Marului, sub numele de Eleodor. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amândoi pe calea sfinteniei si a mântuirii.

Si se nevoiau maicile cu mare râvna pentru Hristos, însa, Cuvioasa Teodora, întarita de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori în rugaciune, în smerenie si în sfânta nevointa duhovniceasca.

Navalind turcii în partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Cuvioasa Teodora s-a retras în munti, împreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, unde se nevoiau singure în asceza si bucurie de Dumnezeu, rabdând multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de încercari. Dupa adormirea maicii sale duhovnicesti, Cuvioasa Teodora având o descoperire dumnezeiasca, a parasit muntii Buzaului, întorcându-se în partile Neamtului, în padurile neumblate din jurul Schitului Sihastria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei Pavel, s-a retras în pustie, în partile Schitului Sihla.

Asa a ajuns fericita Teodora vietuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adapost, nu departe de schit si de pestera care îi poarta numele pâna astazi. Si s-a nevoit acolo Cuvioasa barbateste vreme de multi ani, în post si rugaciuni toata noaptea, în lacrimi si mii de metanii, uitata de lume, îndurând multe ispite si naluciri de la diavoli, foame, lipsa, gânduri si mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o marturisea, o îmbarbata, o împartasea cu Sfintele Taine si îi ducea cele de trebuinta.

Dupa un timp a raposat duhovnicul Pavel iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. I se rupsesera si hainele, iar în loc de hrana mânca macris, fructe de padure si alune. În aceasta scoala a linistii si a rugaciunii a dobândit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza în inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nu o mai puteau birui, caci dobândise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor în muntii Sihlei, uitata de oameni, dar umbrita de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, pasarile cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, farâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stânci din apropiere, asa cum se vede pâna astazi.

Ajungând sfânta Teodora aproape de sfârsitul vietii ei pamântesti, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sai rânduiasca un preot ca s-o învredniceasca de Preasfintele Taine înainte de obstescul sfârsit. Cu rânduiala de sus, a observat egumenul Sihastriei cum duceau pasarile farâmituri în pustie si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mâna lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga, înconjurata de vapaie de foc ceresc. Atunci, înfricosându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haina sa se acopere si le-a poruncit sa aduca un duhovnic, care sa o împartaseasca cu Cinstitul si Preasfântul Trup si Sânge al Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dimineata, fratii au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine si dupa ce Fericita Teodora si-a facut cuvenita spovedanie, a primit Dumnezeiestile Taine si, multumind Parintelui Ceresc pentru toate, si-a încredintat sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântata în pestera în care a vietuit. Si a ramas trupul Sfintei Teodora tainuit acolo pâna dupa 1830, când Domnitorul moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei în racla de pret si le-a depus în biserica schitului spre cinstire. Dupa ce Domnitorul a zidit biserica la mosia sa din satul Miclauseni (Iasi), a stramutat sfintele moaste în aceasta ctitorie.

În anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la mânastirea Pecersca din Kiev si asezate în racla de mult pret, pe care scrie: "Sfânta Teodora din Carpati".

Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla si faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, o asaza în ceata sfintilor din cer ca pe o aleasa nevoitoare, pe care a rodit-o Biserica si neamul nostru. Cu ale carei rugaciuni, Doamne Iisus Hristoase, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi toti, tara si poporul cel binecredincios. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa:

vineri, 6 august 2010

Icoane cu Maica Domnului...









Pentru ca tot suntem in Postul Adormirii Maicii Domnului...cateva icoane Facatoare de minuni ale Maicii Domnului.Sper ca data viitoare sa reusesc sa postez si denumirea fiecareia.Doamne ajuta si un post cu folos duhovnicesc.