"Pentru cel care se roaga neincetat lumea intreaga devine biserica"Avva Siluan















luni, 20 septembrie 2010

Toata viata noastra....



...Lui Hristos Dumnezeu sa o dam...asa zicem la fiecare Sfanta Liturghie dar oare asa este?Oare intreaga noastra fiinta io dam lui Dumnezeu?Viata noastra io dedicam Lui?Il lasam noi pe Dumnezeu sa ne arate Voia Sa?Parintele Paisie zicea:"ce avem in inima nu suntem obligati sa avem si pe buze,dar ce avem pe buze suntem obligati sa avem si in inima".Cum ne purtam noi crucea ca si crestini in fiecare zi?Multumim oare lui Dumnezeu pentru toate?Atat pentru cele bune cat si pentru cele rele?
Spunea un parinte ca daca ne este greu sa renuntam la micile noastre "placeri",cat de greu ne va fi sa ne lepadam de sine si sa urmam Domnului?Ce inseamna sa-i dam viata noastra lui Hristos?Tot ceea ce facem sa facem pentru Dumnezeu.Zilnic sa ne trezim multumind Domnului pentru ca inca vedem lumina zilei..altii nu o pot vedea,sa ne rugam,sa lucram pentru Dumnezeu si nu doar pentru ca primim un salariu,sa muncim cu drag la locul de munca,sa aratam si celorlalti cum lucreaza Dumnezeu in viata noastra.Sa nu fim crestini doar la biserica si acasa ci si in societate,la locul de munca,pe strada,cu vecinii,oriunde...Noi ca femei si ca mame daca avem copilasi sa facem Voia Lui si sa ne purtam ca niste mame crestine.Cunosc femei care vin saptamanal la sf Liturghie,se spovedesc,tin post,se impartasesc,dar folosesc metode contraceptive.Si ma intreb:Unde Il lasam noi pe Dumnezeu?Oara viata noastra mai este toata pentru Hristos?Sau e doar pe buzele noastre?Cum ne purtam noi Crucea daca refuzam sa o primim?Sau fugim de greutatea ei?Facem ca si acel crestin din istorioara care incerca sa-si taie din cruce caci i se parea mai lunga si apoi trecand peste o prapastie ceilalti au reusit sa treaca,dar el avand o cruce mai scurta nu a putut.Sa ne ajute Dumnezeu sa punem inceput bun mantuirii noastre!



va urma...

luni, 13 septembrie 2010

Pasii pelerinului..

Mi-a ajutat Bunul Dumnezeu sa ajung pentru a doua oara la manastirea Tiganesti si la manastirea Ghighiu,sambata ce tocmai a trecut...La Ghighiu se afla Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni ajutatoare pentru diverse boli,pentru gasirea unui loc de munca,din ceea ce ne-a relatat pe scurt maica ghid de acolo;si nu numai pentru toti cei care se roaga cu credinta la Maica Domnului si cer,bineinteles ce le este de folos,Maica Domnului le vine in ajutor.La fel si la manastirea Tiganesti Icoana Maicii Domnului este grabnic ajutatoare pentru mamele care nu pot avea copii,sau pentru mamele care au probleme la nastere,pentru casatorie,etc.
Sa avem nadejde la Maica Domnului si sa ne rugam Ei,pentru ca este mijlocitoare pentru tot neamul crestinesc in fata Fiului Sau,si sa credem ca oricine se roaga cu credinta,Maica Domnului nu-l lasa neajutat,cum zice si in Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului"Preasfanta Imparateasa, cu ingerii stai impreuna si te rogi, zicand : Imparate ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu in ajutor ca sa nu plece nimeni de la fata mea, neajutat si neascultat.",,,
Las marturie cateva poze care nu exprima in totalitate frumusetea locului...:)















duminică, 5 septembrie 2010

Despre viata de familie...


Pentru ca este una din cartile mele de suflet ,o sa redau cateva invataturi de ale Parintelui Paisie Aghioritul din cartea sa"Viata de Familie",una din cele 5 comori ( eu asa le numesc si la propriu si la figurat si indemn pe oricine sa si le cumpere macar o carte pe luna desi costa 20 de lei sunt adevarate izvoare de invatatura,"Viata de familie","Cu durere si dragoste pentru omul contemporan","Trezire duhovniceasca","Nevointa duhovniceasca"si "Patimi si virtuti").
Sa va fie de folos!:)
“-Părinte, un oarecare tânăr, ce s-a hotărât pentru viaţa de
familie, m-a întrebat cum o poate începe corect.
Mai întâi să se îngrijească să afle o fată bună, care să-1 odihnească sufleteşte, pentru că pe fiecare îl odihneşte alt caracter de om. Să nu caute să fie bogată şi frumoasă, ci mai ales simplă şi smerită. Adică trebuie să dea mai multă atenţie frumuseţii lăuntrice şi nu celei exterioare. Atunci când tânăra este un om de nădejde şi este înzestrată cu bărbăţie, fără să aibă mai mult din cele de care are trebuinţă caracterul femeiesc, aceasta îl ajută foarte mult pe bărbat să afle îndată înţelegere şi să nu-1 doară capul. Dacă are şi frică de Dumnezeu şi smerenie, atunci se pot lua de mână ca să treacă râul cel primejdios al lumii.

Într-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, pentru că nu se înţelege cu femeia lui. Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o "umflătură", femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină "rindeluire". Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni.
Unii bărbaţi îmi spun: "Nu mă înţeleg cu femeia mea. Avem caractere deosebite. Cum poate face Dumnezeu astfel de lucruri ciudate? Nu putea, oare, rândui nişte situaţii astfel încât să se potrivească soţii, ca să poată trăi duhovniceşte?". "Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite
creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter!
Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei, pentru ca existând un climat paşnic în familie, să-şi poată îndeplini datoriile lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip armonios soţii trebuie din început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine şi nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească. Atunci când există dragoste şi jertfire de sine, totdeauna se pune unul în situaţia celuilalt, îl înţelege şi-1 doare. Şi atunci când cineva îl primeşte pe aproapele său în inima sa îndurerată, îl primeşte pe însuşi Hristos, Care îl umple cu şi mai multă veselie duhovnicească.
-Ce face sora ta? Cum o duce cu soţul ei?
- Părinte, am auzit că are greutăţi, dar face răbdare şi
merge înainte.
- Aşa este. Atunci când doi sunt înjugaţi şi unul este puţin mai slab sau mai leneş, atunci celălalt depune mai multă putere şi trage, târându-1 oarecum şi pe acela. Ai văzut? Oameni din lume şi fac lucrare duhovnicească. Iar voi aici sunteţi ca nişte prinţese. Ia gândeşte-te la o mamă care are patru copii, unul întârziat mintal, altul bolnav psihic, altul anemic, iar al patrulea care umblă nopţile pe drumuri. Iar cu soţul ei - cine ştie ce fel de om o mai fi şi acela - să aibă, sărmana, alte necazuri. Şi să suporte atâtea şi atâtea fără să cârtească sau să răbufnească şi fără să aibă cui să-şi spună durerea sa, căci unele lucruri din familie nu se pot spune oriunde. Se poate, de pildă, ca bărbatul să plece de acasă şi să nu-i lase nici mâncare. Să nu aibă, sărmana, nici bani să plătească chiria şi să vrea să o scoată din casă. Să fie nevoită să lucreze oriunde, să întâmpine primejdii, apoi să vină să-ţi spună: "Fă rugăciune să mă păzească Dumnezeu cel puţin de aceste primejdii!" Aceasta este adevărată mucenicie....”

Va urma ...
Cu drag Mari