Cum ne mai administram banutii?

Cum maine este singura zi in care se mai mananca de dulce,deoarece de duminica incepe Postul Adormirii Maicii Domnului,m-am gandit ca unii vor sa se aprovizioneze cu legume si fructe pentru zilele ce vor urma,si am gasit pe net o stire foarte utila pentru noi cei din capitala.Maine si poimaine in urmatoarele zone:Bulevardul Unirii, strada Edgar Quinet (zona Universitate), Academia Militara, Constantin Brancoveanu (langa Oraselul copiilor) si pe strada Omului (Cartier Damaroaia vom putea cumpara legume cu 1 leu/kg.Pe timp de criza eu zic ca e o afacere buna,mai ales ca vom putea cumpara direct de la producator.
Cateva reguli dupa care sa ne ghidam cand mergem sa cumparam produse la promotii sau chiar alimente la pret redus:
1.Sa ne gandim daca vom cumpara pentru cateva zile sau pentru o saptamana-doua.De exemplu cred ca morcovii,ceapa,cartofii,caisele nu foarte coapte,ardeii grasi si vinetele rezista cat de cat mai mult daca luam in cantitate mai mare si le depozitam corespunzator.Pe cand rosiile,piersicile,prunele,sau alte la fel de moi nu rezista decat cateva zile.
2.Sa nu luam alimente perisabile in cantitati mari deci,si sa nu luam multe feluri,deoarece unele le vom arunca si astfel nu prea am facut nici o economie.
3.Sa ne uitam cand mergem in hypermarket-uri la produsele de pe raft care sunt la promotie,este foarte bine daca ne orientam asupra lor ,dar sa observam data cand expira,sa nu avem surpriza sa luam alimente expirate(ma refer la iaurturi,lapte,branzica care au termen mai mic de valabilitate),dar este bine si la celelalte alimente cu termen indelungat(faina,malai,zahar,etc)sa aruncam o privire pe ambalaj:)
4.Sa fim foarte atenti si la calitate nu numai la termenul de valabilitate.Poate sunt alimente inferior calitative si de aceea sunt reduse la pret sau poate au vreun defect ascuns.
5.Aceste lucru este valabil si pentru imbracaminte ( putem gasi haine rupte,patate,etc)sau incaltaminte(poate sa aiba vreun defect din fabrica,etc).
6.Sa nu ne aventuram mereu numai dupa promotii.Uneori ne cam seaca de banuti aceste reduceri de preturi deoarece suntem tentati sa cumparam cam de toate de la hrana pana la imbracaminte,doar sunt promotii nu?Si asa uneori luam si lucruri care nu ne sunt atat de utile sau necesare si ne pare rau dupa aceea.Deci sa cumparam orice chibzuit.
7.Daca tot ne luam ceva la promotie,de exemplu o haina sa ne gandim si la ce sa o asortam,sau cand sa o imbracam ,sa nu o luam doar dintr-un moft,dupa va sta prin dulap si nu va fi folosita si deci nu am facut o afacere chiar buna.
Va urma....:)
Sper sa va fie utile catusi de putin aceste mici sfaturi.

Delta Dunarii de vis...

Iata Duhovnicul....:)

Părintele Marcu Dumitru, de la Sihăstria



Cine este Părintele Marcu? Un binecuvîntat monah care a venit pe lume la 12 septembrie 1910, în satul Hătcărău din judeţul Prahova, ca unul din cei treisprezece copii ai familiei Dumitru. Părinţii săi se numeau Stere şi Ana. Din botez a primit numele de Constantin, iar mai apoi, intrînd în viaţa monahală, după ce a stat în puşcăriile a trei regimuri politice mai mult de 20 de ani, a fost călugărit pe la 62 de ani ai vieţii sale sub numele de Monahul Marcu. Întreaga sa viaţă a fost un şir neîncetat de suferinţe şi de nevoinţe, iar lucrurile scrise aici nu sînt decît prea puţine din cele ce şi-a dorit să pună pe hîrtie, chemîndu-mă pentru acest lucru cu puţin înainte de binecuvîntatul său sfîrşit. Şi nu ar fi dorit să facă lucrul acesta dacă nu ar fi ştiut folosul citirii Vieţilor Sfinţilor.

De prezenţa sa în obştea Sihăstriei s-au folosit toţi cei care l-au cunoscut, impunînd prin tăcere, smerenie şi dreptate.

În Sihăstria şi-a continuat viaţa de nevoinţe, fiind prezent la toate slujbele de noapte şi la Sfînta Liturghie, ce se făcea dimineaţa, zi de zi, pînă prin 1994-95, cînd nu a mai putut face zilnic efortul de a veni la slujbe. De atunci şi-a luat ca nevoinţă să împlinească pravila Bisericii la chilie, pe lîngă Psaltirea ce o citea toată într-o zi. Spre deosebire de Părintele Cleopa, care petrecea zece ore pe zi la pravila de chilie, Părintele Marcu, petrecînd viaţă de linişte, stătea 13 ore pe zi la pravilă. Iar restul zilei şi al nopţii îşi petrecea vremea cu rugăciunea minţii şi cu ostenelile stupăritului (vara, mai ales).

Din două în două ceasuri pomenea vreo cîteva sute de pomelnice de la Psaltire, cam un sfert din totalul acestor pomelnice din Sihăstria. Acestea conţineau numele creştinilor (şi nu numai, căci de multe ori erau feluriţi eretici, romano-catolici, protestanţi, sectanţi, atei şi chiar păgîni) care nu se puteau pomeni la Sfînta Liturghie. Biserica, prin glasul Părinţilor, ne învaţă că cei ce trăiesc în păcate de moarte (curvii, avorturi, ucideri, înjurături de cele sfinte, necredinţă – ateism, învăţături şi practici neortodoxe ori umaniste precum radiestezie, bioenergie, yoga, şi altele de felul acesta care prin lucrarea lor aruncă în apostazie sau îndepărtează pe loc Darul Duhului Sfînt) nu se pot pomeni la Sfînta Liturghie de către preoţi, ci singură rugăciunea particulară a fiecăruia dintre noi, dragostea şi jertfa noastră pentru ei pot să-i întoarcă la Adevăr, de vreme ce mîntuirea, sau părtăşia permanentă cu Hristos prin Dumnezeiescul Dar, se dă doar celor ce au primit Botezul ortodox şi trăiesc bineplăcând lui Dumnezeu. Părintele Marcu lua acele cîteva sute de pomelnice ale sale din două în două ceasuri şi le pomenea. Iar faptul acesta ne lămureşte şi despre programul său de somn, anume că niciodată nu aţipea mai mult de un ceas.

Şi nu trebuie să ne fie de mirare faptul că nu dormea, de vreme ce toţi Sfinţii Părinţi învaţă că cel ce nu vrea să piardă rugăciunea inimii trebuie să nu doarmă mai mult de unul-două ceasuri pe zi.

Deşi pe cine ai fi întrebat în Sihăstria despre Părintele Marcu, nu multă lume ţi-ar fi putut spune ceva precis, de vreme ce prezenţa sa impunea întotdeauna o stare cu totul deosebită, ceea ce îi făcea pe mulţi dintre călugări şi fraţi să nu ştie ce să spună despre bătrînelul de lîngă ei. Dar răspunsul cel mai bun şi mai sincer despre aceasta este că lîngă cuvioşia sa duhurile rele nu mai aveau putere. Sfinţea locul unde trăia sau unde apărea, prin simpla sa prezenţă. Iar starea aceasta nemaipomenită nu mi s-a întîmplat prea des să o întâlnesc.
Probabil, cu acea ocazie, pe cînd se întorcea la chilie, Părintele Cleopa, petrecîndu-l cîţiva paşi pe Părintele Marcu, a spus celor care erau de faţă, spre a-l smeri, după cum uneori avea obiceiul să glumească bătrînul duhovnic: „Îl vedeţi? Aista-i cel mai mare duhovnic al Săhăstriei!”

Un film bun :)

Daca vreti sa va relaxati si totusi sa vedeti un film bun din care sa aveti ce invata, va recomand unul din cele mai bune filme facute vreodata:"Ben-Hur" care la vremea respectiva a obtinut 11 Oscaruri.Ben-Hur este un film realizat în anul 1959 de către regizorul american William Wyler.Va prezit synopsisul filmului luat de pe Wikipedia.Eu l-am vizionat acum un an si ceva si mi-a placut foarte mult atat dpdv istoric cat si religios.Il consider o capodopera,cum rar se mai fac acum.

Synopsis

Personajul principal al filmului este evreul Judah Ben-Hur, un contemporan al lui Hristos, care se opune din toate puterile ocupaţiei romane din Iudeea. Esther este martoră la Predica de pe Munte şi este mişcată de cuvintele lui Iisus. Îi spune lui Judah despre asta, dar el rămâne cu gust amar şi nu este consolat. Aflând că Tirzah, sora sa, e pe moarte, Judah şi Esther le duc pe ea şi pe Miriam, mama lui Ben-Hur, amândouă bolnave de lepră, să îl vadă pe Iisus, dar nu pot ajunge lângă El deoarece procesul său a început. Recunoscându-l pe Iisus din timpul întâlnirii sale cu El când era în drum spre galere, Judah încearcă să îi dea apă în timpul drumului său spre Golgota. Judah este martor la răstignire. Imediat după moartea lui Iisus, Tirzah şi Miriam sunt însănătoşite printr-un miracol, la fel şi inima şi sufletul lui Judah.

Delta Dunarii...

Daca nu ati fost pana acum in Delta si vreti sa o faceti vara aceasta,va recomand cu caldura sa mergeti....merita cu adevarat.Eu am fost acum 2 ani si a fost superb,pozele nu pot descrie deplin frumusetea peisajelor,este ceva de vis.:)

O viata de martir...

O vorba din popor spune...ca exista sfinti canonizati de Sinod care sunt trecuti in calendar si sfinti "canonizati" de..popor.Eu cred cu tarie ca,parintele Ilie Lacatusu este un sfant si face minuni tuturor celor ce se roaga cu credinta la sfintele sale moaste.Bineinteles ca nu trebuie sa alergam la sfinti ca la niste magicieni gata sa indeplineasca orice dorinta...iertata sa-mi fie comparatia, ci TREBUIE in primul rand sa nadajduim in Mila lui Dumnezeu si sa asteptam, ca El sa-si arate Voia Sa cu noi pacatosii.Insa putem sa alergam la sfinti, ca la prietenii nostri si sa-i rugam sa mijloceasca pentru noi in fata Tronului dumnezeiesc.Sfinte, parinte Ilie, roaga-te pentru noi acum, si in ceasul despartirii sufletului nostru de trup si la Infricosatoarea Judecata!Amin.



O VIATÃ DE MARTIR

Pãrintele Ilie s-a nãscut pe 6 Decembrie 1909 în satul Crãpãturile, judetul Vâlcea, din pãrinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sã-i slujeascã lui Dumnezeu si astfel, în 1934, absolvã Facultatea de teologie din Bucuresti, si la putin timp dupã aceea este hirotonit. Slujirea preoteascã i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru mãrturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a împiedicat deloc în propovãduirea Cuvântului Adevãrului, cãci el mai mult se temea de Dumnezeu decât de oameni. A suferit pentru biserica si neamul sãu, pe care l-a iubit, ducându-si crucea grea prin închisori, asemenea pãrintelui Dumitru Stãniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la închisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mãnditã, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tânãrului Constantin Oprisan mort la închisoarea Pitesti, Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat în anul 1952 si dus în judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. În 1954 este eliberat, iar din 1959 pânã în 1964,este arestat si condamnat la muncã silnicã în Deltã, la Periprava, unde-l întâlneste pe pãrintele Iustin Pârvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor. Dupã ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreazã ca zidar. Între anii 1965-1970, pãrintele Ilie a slujit într-o parohie din judetul Teleorman, iar în 1970, este transferat în judetul Ilfov la Cucuruz, unde, în Ianuarie 1978, este pensionat. Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sãnãtatea si din acest motiv îsi petrece sfârsitul vietii în spital, unde a spus cã, daca nu va muri pânã la 22 Iulie, va mai trãi încã 2 ani. Dupã cum a spus, pãrintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus cã, dacã sotia sa va înceta din viatã peste 15 ani, sã fie îngropatã lângã el, ceea ce s-a împlinit. Pe 22 Septembrie 1998, la înmormântarea sotiei pãrintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat în fata unui fapt neasteptat: trupul pãrintelui era neputrezit, uscat si plãcut mirositor.
DOVADA DE DINCOLO DE MORMÂNT

Moastele pãrintelui Ilie Lãcãtusu au fost descoperite în data de 29 Septembrie 1998. Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost gãsit la 15 ani dupã moartea sa, în conditiile corespunzãtoare sfintelor moaste: nestricãcios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pãstrându-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoacã spaimã, ci bucurie duhovniceascã, dând impresia unui om care doarme.
INCHIS, DAR LIBER

Pãrintele Ilie era un om al rugãciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul sãu, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugãciunea lui era profundã si neîncetatã, ceea ce-l fãcea sã vadã lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevãr. Era un bun sfãtuitor si nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stãtea mereu retras si medita, iar de câte ori apãrea câte o problemã în cadrul închisorii, mereu gãsea solutia duhovniceascã spre salvarea colegilor de suferintã. Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii încercau sã evadeze, altii intentionau sã se sinucidã, iar altii sã se lepede de Hristos, pentru a scãpa de chinuri. Foamea si suferinta atinseserã culmi maxime. În aceste împrejurãri, pãrintele Lãcãtusu pe multi îi îmbãrbãta, altora le era alinare, fãcând ca sfaturile sale sã fie un bun leac pentru cei închisi împreunã cu el. Cu toate presiunile ce se fãceau asupra lor, rugãciunea si rãbdarea, iubirea, nãdejdea sau mai ales credinta, îl ajutau pe pãrintele Ilie sã-si mentinã pacea interioarã, rãmânând astfel neclintit în fata urii si a rãutãtii, a violentei si a tuturor lucrãrilor cu adevãrat demonice ce se exercitau asupra celor întemnitati. Mereu gãsea solutii pacificatoare, iar împotriva ighemonii închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vinã era cã nu putea fi reeducat.

CULTUL SFÂNTULUI MÃRTURISITOR
Vestea aflãrii moastelor pãrintelui Ilie Lãcãtusu s-a rãspândit în toate colturile tãrii. Credinciosi, cãlugãri si preoti îl cinstesc pe pãrintele Ilie ca pe un sfânt si se roagã pentru grabnica canonizare. Astfel, prima icoanã a Sfântului Ilie Mãrturisitorul a fost pictatã pe peretele exterior al bisericii Mânãstirii Petru Vodã. Staretul mânãstirii, protos. Iustin Pârvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de închisoare (17 ani) si, cunoscându-l pe pãrintele Ilie, a rãmas profund impresionat de viata sa duhovniceascã. În prezent moastele pãrintelui Ilie se aflã în cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlã, pentru a putea fi vãzut de oricine. Multi credinciosi, preoti, cãlugãri si chiar unii arhierei au fost si merg în continuare sã se închine si sã-i cearã ajutorul sfântului mãrturisitor. Este foarte important de înteles ce înseamnã pãrintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de trãire crestinã a acestor vremuri, în care ni se aratã cã încã se mai poate dobândi Harul Duhului Sfânt.
Rasofor EFTIMIE M., Mânãstirea Petru Vodã, jud.Neamt