O viata de martir...

O vorba din popor spune...ca exista sfinti canonizati de Sinod care sunt trecuti in calendar si sfinti "canonizati" de..popor.Eu cred cu tarie ca,parintele Ilie Lacatusu este un sfant si face minuni tuturor celor ce se roaga cu credinta la sfintele sale moaste.Bineinteles ca nu trebuie sa alergam la sfinti ca la niste magicieni gata sa indeplineasca orice dorinta...iertata sa-mi fie comparatia, ci TREBUIE in primul rand sa nadajduim in Mila lui Dumnezeu si sa asteptam, ca El sa-si arate Voia Sa cu noi pacatosii.Insa putem sa alergam la sfinti, ca la prietenii nostri si sa-i rugam sa mijloceasca pentru noi in fata Tronului dumnezeiesc.Sfinte, parinte Ilie, roaga-te pentru noi acum, si in ceasul despartirii sufletului nostru de trup si la Infricosatoarea Judecata!Amin.



O VIATÃ DE MARTIR

Pãrintele Ilie s-a nãscut pe 6 Decembrie 1909 în satul Crãpãturile, judetul Vâlcea, din pãrinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sã-i slujeascã lui Dumnezeu si astfel, în 1934, absolvã Facultatea de teologie din Bucuresti, si la putin timp dupã aceea este hirotonit. Slujirea preoteascã i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru mãrturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a împiedicat deloc în propovãduirea Cuvântului Adevãrului, cãci el mai mult se temea de Dumnezeu decât de oameni. A suferit pentru biserica si neamul sãu, pe care l-a iubit, ducându-si crucea grea prin închisori, asemenea pãrintelui Dumitru Stãniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la închisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mãnditã, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tânãrului Constantin Oprisan mort la închisoarea Pitesti, Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat în anul 1952 si dus în judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. În 1954 este eliberat, iar din 1959 pânã în 1964,este arestat si condamnat la muncã silnicã în Deltã, la Periprava, unde-l întâlneste pe pãrintele Iustin Pârvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor. Dupã ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreazã ca zidar. Între anii 1965-1970, pãrintele Ilie a slujit într-o parohie din judetul Teleorman, iar în 1970, este transferat în judetul Ilfov la Cucuruz, unde, în Ianuarie 1978, este pensionat. Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sãnãtatea si din acest motiv îsi petrece sfârsitul vietii în spital, unde a spus cã, daca nu va muri pânã la 22 Iulie, va mai trãi încã 2 ani. Dupã cum a spus, pãrintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus cã, dacã sotia sa va înceta din viatã peste 15 ani, sã fie îngropatã lângã el, ceea ce s-a împlinit. Pe 22 Septembrie 1998, la înmormântarea sotiei pãrintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat în fata unui fapt neasteptat: trupul pãrintelui era neputrezit, uscat si plãcut mirositor.
DOVADA DE DINCOLO DE MORMÂNT

Moastele pãrintelui Ilie Lãcãtusu au fost descoperite în data de 29 Septembrie 1998. Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost gãsit la 15 ani dupã moartea sa, în conditiile corespunzãtoare sfintelor moaste: nestricãcios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pãstrându-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoacã spaimã, ci bucurie duhovniceascã, dând impresia unui om care doarme.
INCHIS, DAR LIBER

Pãrintele Ilie era un om al rugãciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul sãu, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugãciunea lui era profundã si neîncetatã, ceea ce-l fãcea sã vadã lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevãr. Era un bun sfãtuitor si nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stãtea mereu retras si medita, iar de câte ori apãrea câte o problemã în cadrul închisorii, mereu gãsea solutia duhovniceascã spre salvarea colegilor de suferintã. Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii încercau sã evadeze, altii intentionau sã se sinucidã, iar altii sã se lepede de Hristos, pentru a scãpa de chinuri. Foamea si suferinta atinseserã culmi maxime. În aceste împrejurãri, pãrintele Lãcãtusu pe multi îi îmbãrbãta, altora le era alinare, fãcând ca sfaturile sale sã fie un bun leac pentru cei închisi împreunã cu el. Cu toate presiunile ce se fãceau asupra lor, rugãciunea si rãbdarea, iubirea, nãdejdea sau mai ales credinta, îl ajutau pe pãrintele Ilie sã-si mentinã pacea interioarã, rãmânând astfel neclintit în fata urii si a rãutãtii, a violentei si a tuturor lucrãrilor cu adevãrat demonice ce se exercitau asupra celor întemnitati. Mereu gãsea solutii pacificatoare, iar împotriva ighemonii închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vinã era cã nu putea fi reeducat.

CULTUL SFÂNTULUI MÃRTURISITOR
Vestea aflãrii moastelor pãrintelui Ilie Lãcãtusu s-a rãspândit în toate colturile tãrii. Credinciosi, cãlugãri si preoti îl cinstesc pe pãrintele Ilie ca pe un sfânt si se roagã pentru grabnica canonizare. Astfel, prima icoanã a Sfântului Ilie Mãrturisitorul a fost pictatã pe peretele exterior al bisericii Mânãstirii Petru Vodã. Staretul mânãstirii, protos. Iustin Pârvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de închisoare (17 ani) si, cunoscându-l pe pãrintele Ilie, a rãmas profund impresionat de viata sa duhovniceascã. În prezent moastele pãrintelui Ilie se aflã în cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlã, pentru a putea fi vãzut de oricine. Multi credinciosi, preoti, cãlugãri si chiar unii arhierei au fost si merg în continuare sã se închine si sã-i cearã ajutorul sfântului mãrturisitor. Este foarte important de înteles ce înseamnã pãrintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de trãire crestinã a acestor vremuri, în care ni se aratã cã încã se mai poate dobândi Harul Duhului Sfânt.
Rasofor EFTIMIE M., Mânãstirea Petru Vodã, jud.Neamt